Despre Bebe La 1 An – Cum Se Comporta?

despre bebe la 1 an

A crescut! A depasit perioada de sugar!

Incepe sa mearga, sa pronunte cateva cuvinte, adora sa fie alintat, isi doreste sa faca anumite lucruri singur, te provoaca si te testeaza.

Acum copilasul te solicita si mai mult. Are nevoie de supraveghere atenta datorita libertatii de miscare si a curiozitatii lui. Comunica mult cu el, stabileste mici reguli (somn, masa), invata sa faci fata primelor impotriviri.

El creste si cresc si nevoile lui dincolo de cele fiziologice. Incepe sa pui bazele educatiei sanatoase. Este varsta la care copilul poate specula nesiguranta parintilor. Respecta-i nevoile, gestioneaza corect situatiile, mentine un echilibru intre permisiune si interdictie, trateaza-l cu respect, ofera-i modele de comportament. Aceste lucruri vor fi temelia pe care vei cladi educatia lui. Rasfatul excesiv poate perturba relatia si dezvoltarea ulterioara a copilului.

La 1 an, bebe incepe sa exploreze

La 1 an copilul incepe explorarea masiva. Isi baga nasul in fiecare coltisor, se strecoara oriunde poate, introduce degetelele oriunde incap. Parintii sunt ingroziti, dar trebuie sa inteleaga ca e normal. Curiozitatea il ajuta sa se dezvolte, iar “cautarile” sunt un semn de inteligenta si personalitate. Bebe la 1 an descopera forma, marimea, miscarea, isi testeaza indemanarea. Invata permanent lucruri noi si le exerseaza pe cele cunoscute toata ziua fara a obosi sau a se plictisi.

explorarea-unui-bebe-la-1-an

Poti sa-i creezi chiar un loc special de explorare. Astfel “dirijezi” zona camerei unde va fi tentat sa exploreze. Umple-i un sertar cu haine, jucarii si diverse alte obiecte (bineinteles alegi obiecte care nu-l pot rani). Apoi, lasa-l sa-l descopere, sa-l inchida si sa-l deschida dupa pofta inimii explorand fiecare obiect.

Independenta bebelusului la 1 an

Daca pana la 1 an bebe era neajutorat si iti lasa “comanda” fara prea multe proteste, acum vei vedea ca incepe sa-si manifeste propria personalitate. Apar schimbari majore in felul in care mananca, in scopurile pe care le urmareste si in intelegerea cu alte persoane.

Daca pana acum il asezai pe locul pe care il considerai potrivit, ii dadeai jucariile si mancarea dupa propriile alegeri, acum reactioneaza la propunerile care nu-i fac placere. Spune pur si simplu “nu” in cuvinte sau comportament. Psihologii numesc aceasta manifestare “negativism”, parintii se exaspereaza. Ce s-ar intampla insa daca nu ar spune niciodata “nu”? Ar ramane toata viata “jucaria” familiei, ar deveni robot si s-ar opri din dezvoltare, evolutie si maturizare.

Apreciaza ca este fiinta cu idei si dorinte proprii! Daca ar accepta tot ce ii spui sa faca, nu si-ar dezvolta personalitatea, ar fi dependent si nu s-ar adapta la viata sociala.

Cat este de independent?

Poate ti se pare ciudata aceasta combinatie contradictorie.

Un copil de 1 an poate sa planga atunci cand iesi din camera. Nu-l interpreta ca pe un obicei prost. A crescut si intelege ca e dependent de parinti. Este un semn bun deoarece in momentul in care intelege dependenta se dezvolta nevoia instinctiva de independenta (de a descoperi lucruri noi, de a se descurca singur).

In construirea propriei inteligente o parte din curaj provine din sentimentul ca nu e singur, ca poate gasi sprijin daca are nevoie.

Altfel spus independenta se contureaza nu numai din libertate ci si din siguranta. Unii parinti forteaza dezvoltarea independentei lasand copilul singur intr-o camera. Fortarea lucrurilor nu creeaza nimic bun. Toate se asaza la timpul lor, iar acest timp este decis de copil.

Varsta de 1 an se afla la o rascruce de drumuri. Daca i se da sansa si este sprijinit copilul devine treptat mai independent, mai sociabil, increzator in propriile forte si comunicativ. Daca este tinut singur mult timp si/sau parintele il trateaza dominant, copilul ramane dependent de parinti, va fi timid si interiorizat, nu va avea curaj sa-si castige independenta.

Ce temeri are bebe la varsta de 1 an?

La aceasta varza, copilul incepe sa sa fie mai constient de ceea ce e in jur. Incepe sa isi dea seama ca nu totul este o joaca si ca exista lucrui periculoase. Are nevoie foarte mare de mama sa in aceasta perioada pentru a invata cum sa reactioneze in diferite situatii, la diferite sunete sau imagini.

temerile-unui-bebe-la-1-an

Teama de separare

Multi copii incep sa se teama de a fi separati de parintii lor incepand cu varsta de 1 an. Aceasta teama apare cam atunci cand ei incep sa se deplaseze. Unii copii mai curajosi si mai ocupati au doar semne usoare de astfel de anxietate; altii sunt cu adevarati speriati. Aceste diferente nu reprezinta o consecinta a modului in care copiii au fost crescuti, cat o dovada a temperamentului lor innascut. Nu puteti schimba un copil timid sa fie mai curajos, insa puteti ajuta un astfel de copil sa se simta treptat din ce in ce mai increzator oferindu-i acceptare rabdatoare si incurajari blande.

In jurul varstei de18 luni multi copii care au explorat cu placere pana acum prezinta o dorinta accentuata de a sta impreuna cu cineva. Ei isi pot imagina cum ar fi sa fie separati de parinti si aceasta imagine este inspaimantatoare. Aceasta perioada de anxietate de obicei dispare in jurul varstei de 2 ani- 2 ani si jumatate, pe masura ce copiii invata ca separarea de parinti este intotdeauna urmata de reuniune.

Sunete si imagini inspaimantatoare

La varsta de un an copilul poate fi fascinat de mai multe imagini- un avion, lumini sau un telefon. Amintiti-va ca ei invata cel mai repede daca miroase, gusta sau atinge anumite lucruri si ca un mic om de stiinta are nevoie sa faca anumite experimente in mod repetat. Lasati-l sa se familiarizeze cu obiectele care nu sunt atat de periculoase sau deranjante.

Totusi curiosul explorator incepe sa se teama de anumite lucruri in aceasta perioada. Ar putea sa se teama de obiecte ciudate care se misca brusc sau care fac zgomote puternice, cum ar fi imaginile pliate care sar la desciderea unei carti, deschiderea unei umbrele, aspiratorul, sirenele, cainele care latra, trenul etc. Acest lucru este ceva normal, deoarece toti ne temem de ceea ce nu intelegem. Singura sugestie este sa evitati astfel de lucruri pe cat posibil pana copilul isi da seama despre ce este vorba. Trebuie sa aveti intelegere si rabdare. Nu incercati sa ii spuneti ca are o teama ridicola; teroarea lui are sens perfect pentru nivelul de intelegere la care se afla.

Teama de baie

Intre 1 si 2 ani copilul poate incepe sa se teama de baie. Se poate agita ca ii e frica de a nu cadea sub apa, de a nu-i intra sapun in ochi sau chiar de vederea apei care se scurge din cada. Cand are nevoie de o baie trebuie sa va dati seama cum sa faceti experienta sa fie mai putin traumatizanta si sa ii permitei sa se obisnuiasca in ritmul sau. Folositi sampon special pentru copii ca sa nu ii usture ochii. Puteti sa ii dati in cada cateva jucarii preferate. Daca refuza pur si simplu sa intre in cada spalati-l o perioada cu buretele intr-un lighean. Nu il obligati sa intre in cada.

Suspiciunea fata de straini

Natura lui la aceasta varsta il face sa se uite urat si suspicios la straini pana cand ajunge sa ii cunoasca. Dupa aceasta va dori sa se aproprie si sa se imprieteneasca. Ar putea sa se uite fix la ei sau sa ii ofere un obiect si apoi sa il ia brusc inapoi. Multi adulti nu sunt obisnuiti sa lase un copil in pace cand acesta se uita fix la ei. Se duc repede la el plini de entuziasm si de dorinta de a discuta. Asa ca imediat copilul se retrage catre parintii sai pentru a se apara de acest invadator.

Rezultatul este ca va avea nevoie de mai mult curaj ca sa se aproprie apoi. Trebuie sa atentionati strainul sa il ignore pe copil o perioada pentru ca el este mai timid. Este important de stiut ca ei nu sunt neaparat timizi, ci asa este varsta: la 1 an, bebe sunt foarte suspiciosi fata de straini. Ca sa se obisnuiasca cu strainii, il puteti lua cu dumneavoastra la piata sau in oras. Cand iesiti in parc incurajati-l sa se joace cu ceilalti copii. Doar ca aveti grija sa il atentionati sa nu intre in vorba cu strainii atunci cand nu sunteti prezenti.

Reactia unui bebe la 1 an catre un strain

Copiii sunt in general suspiciosi cu strainii. Ii examineaza si sunt precauti. E posibil ca un copil sa ramana nemiscat si sa priveasca fix strainul un timp indelungat sau sa incerce sa se apropie de el in maniera specifica varstei (ii da un obiect, apoi i-l ia, depoziteaza in bratele strainului tot ce gaseste usor deplasabil in camera).

Majoritatea adultilor nu stiu ca aceasta este o nevoie a copiilor. In loc sa se lase examinati ei se reped asupra lui cu vorbe si gesturi. De cele mai multe ori copilul se retrage langa parinti. In acest caz va dura mai mult pana va avea curajul sa incerce din nou sa fie prietenos. Ca si parinte poti sa transmiti vizitatorilor tai sa se comporte normal si sa nu dea atentie copilului pana acesta nu este pregatit sa se imprieteneasca. Dupa ce copilul merge singur, ofera-i multe situatii in care sa aiba contact cu persoane straine si modele de comportament. Fie ca il iei la cumparaturi, il duci in spatii de joaca sau in parc, copilul va vedea cum saluti, cum vorbesti.

El nu este inca apt sa faca ce faci tu, dar la un moment dat i se va parea normal si se va comporta natural. La 1 an inca nu socializeaza si nu se joaca cu alti copii, dar ii place sa-i priveasca si sa se joace in apropierea lor. La 2-3 ani va coopera cu ceilalti in timpul jocului, dar daca nu-l obisnuiesti acum cu alti copii in jurul lui, va dura luni de zile sa se obisnuiasca cu ei mai tarziu.

Educatia unui bebe la 1 an

Copiii de 1 an sunt asa de dornici sa afle ce e in jurul lor incat nu conteaza pentru ei de unde incep. Acesta este un avantaj pentru parinti. Daca vrei sa-i iei ceva din mana, ii oferi altceva. Nu ii iei cu forta, nu te impui, nu il certi (oricum nu intelege “ce-ai patit”, de ce te comporti asa). Ii distragi pur si simplu atentia si i-o directionezi spre altceva. Este important sa te comporti cat mai firesc cu copilul.

distragerea-atentiei-unui-bebe-de-1-an

Educatia prin distragerea atentiei

Parintii inteligenti inteleg si folosesc aceasta cale: distragerea atentiei. Cu ajutorul ei previi negativismul, incapatanarea, plansul etc. si conduci armonios copilul spre ce trebuie sa faca, fara sa-i impui asta.

Ex. Copilul refuza sa te lase sa-l speli pe fata sau pe maini. Daca ii dai o canita cu apa si eventual il lasi sa inmoaie degetelele in ea, il poti sterge fata fara ca el sa se opuna.
Daca a invatat sa mearga da-l jos din carucior in timpul plimbarilor zilnice. Alege un loc unde sa se poata juca cu alti copii si nu-ti fa griji daca se murdareste. Vei vedea ca ridica de pe jos tot felul de lucruri pe care tu le consideri gunoaie. E bine sa fii cu ochii pe el, dar sa nu-l certi si sa nu-i dezvolti ideea de vinovatie. Oricum el nu discerne care e obiectul bun si care e cel rau. Ia-i-le din mana prin orienterea atentiei intr-o alta directie.

Tinand in carucior un copil care merge si e dezvoltat normal il protejezi de anumite pericole, dar ii incetinesti ritmul de dezvoltare. Dupa un an majoritatea copiilor refuza sa mai stea in tarc ( mai bine zis, dupa ce incep sa mearga). La inceput e bine sa incerci sa prelungesti sederea lui acolo (mai ales daca nu poti fii cu ochii pe el), dandu-i o jucarie, gasindu-i ocupatie. Daca se agita si e nefericit scoate-l afara (renunti la alte activitati ca sa-l poti supraveghea).

Unii parinti apeleaza la “ham”. Atentie, acesta protejeaza mai mult adultul decat copilul. Este util la plimbarea cu caruciorul, mai ales cand face miscari pe care tu nu le poti anticipa. Hamul este un subiect controversat. Daca decizi totusi sa-l folosesti, nu lega copilul intr-un loc.
Imaginatia ta va crea tot felul de alternative care sa distraga atentia copilului tau. Astfel iti asiguri o colaborare buna cu el, fara sa-i dai sansa sa intre in conflict cu tine, sa lupte pentru a-si proteja dorintele si a-si apara independenta.

Jucarii aruncate – jocul preferat al unui bebe la 1 an

In jurul varstei de 1 an copilul invata sa dea drumul diferitelor obiecte in mod voluntar. Cu o mare placere arunca una cate una toate jucariile din patut, apoi le cere/plange sa i le dai inapoi.

Uneori parintii au impresia ca face intentionat pentru a-i chinui. In realitate copilul nu se gandeste deloc la parinti. Este fascinat de noua smecherie invatata si o exerseaza cat e ziua de lunga. (Hai sa ne gandim la un adult care isi ia un telefon nou. Cat timp se va “juca” cu el in prima zi?)

aruncatul-jucariilor-la-1-an

Imediat ce i-ai dat jucariile inapoi, copilul se bucura ca noul joc descoperit poate fi jucat in doi si este si mai incantat. El te considera partener de joaca, departe de el gandul sa te chinuie! Poti sa te joci cu el de cateva ori, apoi il asezi pe podea printre jucariile lui.

De ce sa nu incurajam acest comportament?

Simplu, lipsa de discernamant il va face in urmatoarea perioada sa arunce tot ce are in mana (mancarea, televizorul e in pericol) Pentru ca a venit vorba de mancare, e bine de stiut ca va incerca sa o arunce pe jos, dar numai dupa ce se va simti satul. Atunci este momentul sa o strangi si sa nu-i permiti acest lucru.

Share

You Might Also Like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *